Sablarea este cunoscut ca fiind un proces de curățare sau de finisare facut prin suflare abrazivă aplicata asupra unor suprafețe de metal, de sticla sau piatră, ori un alt material solid. Aceasta operatiune se realizează folosind alice metalice, nisip si electrocorindonului sau un alt material abrazivo- granulare ce se sunt propulsate cu mare viteză cu ajutorul centrifugarii mecanice sau printr-un jet de gaze respectiv de aer comprimat, sau jet lichid, de apă sub presiune indreptate spre suprafeța de prelucrat.
Sablarea este folosita atunci când inainte de vopsire, e necesar sa fie curățate toate suprafețele metalice complexe care nu permit sa se foloseasca o alta metoda. Acest procedeu se execută numai în incinte care sunt închise si asta din cauza gradului de pericol care este mare fiind reprezentat de jetul cu aer comprimat și cu nisip care are viteze foarte mari. Operatiunea este utilizată mai ales în industria metalurgică, in cadrul șantierelor navale și de regula oriunde e necesar sa se curete rapid unele suprafețe.
Fenomene ca cele de sablare pot sa fie observate chiar și în natură ca de exemplu sub forma pe care o au eroziunile eoliene ale solului, ori ca si forme de relief.
Istoricul sablarii
Intaiul brevet de invenție in ceea ce priveste sablarea s-a emis înca din anul 1870, iar acest lucru s-a intamplat în Anglia, realizatorul lui fiind Benjamin Chew Tilghman care era originar dintr-o zona a Philadelphiei,, stat Pennsylvania, USA si a avut numărul de înregistrare dat la acea vreme – 2147/18.10.1870.
In data de 3 noiembrie 1870 acest Tilghman a obținut brevetul avand numărul 2900, iar acest brevet acoperea principiile privind funcționarea aferente instalațiilor de sablare care au aruncătoarele mecanice care erau centrifugale, respectiv turbinele.
Pentru a avea o bună înțelegere privind procesului de sablare e important sa se defineasca parametrii suprafețelor care sunt sablate și sa se descrie utilității lor.
Gradul de curățare
Performanța pe care o au diversele tratamente si care sunt aplicate suprafețelor metalice e influentata puternic de catre eventuali contaminanți care sunt existenți pe ea, si din motivul acesta, gradul de curățare e probabil unu dintre cei mai importanti parametri care se urmăresc pe intreg parcursul sablării.
Gradul de curățare e definit in lecturile de specialitateconform standardului ISO 8501-1 folosindu-se un pictorial comparativ care pleaca incepand de la calitatea pe care o au suprafețe metalice care urmează sa sa suporte sablarea. Calitatea inițială pe care o are uprafata metalului ee împărțită în diverse categorii:
- Suprafață de calitate A atunci cand metalul e acoperit folosindu-se un țunder puternic ce este aderent ori cu depuneri care sunt rezultate din procesul laminarii sau cel al turnarii, fără sa prezinte urme de oxidare.
- Suprafață avand calitatea B cand metalul e acoperit cu un țunder slab care este aderent ori cu alt tip de depuneri care sunt rezultate dintr-un proces de laminare sau un proces de turnare care prezintă inclusiv urme ușoare de oxidare.
- Suprafață de calitate C unde metalul are urme de țunder si de alte depuneri ce sunt rezultate în urma procesului de laminare , de turnare, metalul fiind puternic oxidat.
