Continuam sa afirmam in gura mare, de fiecare data cand se iveste o ocazie propice, ca relatiile necesita efort. Nu poti avea o relatie de lunga durata asa “cu una cu doua”, daca nu te straduiesti sa oferi ce ai mai bun sau daca nu iti dedici toate resursele pentru a intelege, a tolera, a iubi. Insa, cat de mult este prea mult? Este un punct cand doar trebuie sa acceptam ca suntem invinsi?
Mi se intampla des sa intalnesc prietene care imi marturisesc cat de bine se potrivesc cu iubitii lor si parca si mai des mi se intampla sa remarc aleatoriu cupluri care par ca se completeaza de minune. Si multi dintre acestia s-au cunoscut pe site-uri de matrimoniale femei! De la “chimia” fizica la interese comune, aceeasi viziune despre viata si cateodata replici spuse in acelasi timp – relatii care inseamna pentru mine personificarea compatibilitatii. Acesti oameni frumosi care parca sunt facuti unul pentru celalalt.
Si atunci ma intreb putin panicata: “eu unde gresesc, cedez prea repede in fata efortului de a consolida o relatie, sunt fugarul din relatiile mele carora nu le dau suficiente sanse?”
Iar una dintre prietenele mele imi tot repeta: “Lucrez mult la relatia mea, citesc articole de specialitate, aplic tot felul de exercitii pentru imbunatatirea comunicarii, incerc sa-l implic pe iubitul meu cumva in hobby-urile mele.”
La un moment dat, o alta amica mi-a spus: “M-am luptat mult cu lipsa lui de interes fata de profesia mea, umorul lui mi se parea infantil, iar unele discutii pe care le aveam cu el mi se pareau plictisitoare. “Dar”, continua ea, “asta inseamna o relatie adevarata – sa-ti pese atat de mult incat sa te straduiesti ca lucrurile sa mearga.”
Accept toate aceste teorii – clisee despre relatii si cred intr-o oarecare masura in adevarul pe care-l transmit: nimeni nu e perfect, o relatie inseamna compromis, iubirea siropoasa dureaza doar vreo 2 ani, o relatie cere terapie, multe articole de specialitate citite si rascitite, scrasnet din dinti.
Cu toatea acestea, intrebarea, pe care mi-o adresez mereu si ti-o adresez acum si tie, este: de cat de mult efort este nevoie? Daca tot incerci va functiona pana la urma sau daca nu functioneaza de la inceput nu va functiona nicioadata? Ar trebui sa incercam si sa tot incercam?
Ma tem ca nu cumva noi, cei nascuti si crescuti inca intr-o societate conservatoare (care apreciaza si pune in valoare ideea de relatie stabila pentru ca o relatie care se termina defineste niste oamenii care esueaza si, implicit, care sunt incapabili) sa luptam atat de mult mai degraba pentru un statut decat pentru celalalt om.
Pentru mine iubirea e ceva mai idealista, adica as vrea sa cred ca iubirea nu inseamna: ai gasit pe cineva cu care sa traiesti/locuiesti, ci sa nu poti trai fara acel cineva, sa-ti fie imposibil sa nu locuiesti cu el.
O relatie nu trebuie sa fie usoara, dar daca nu este placuta atunci ce rost mai are? Acest continuu “sa lucrezi, sa lucrezi si iar sa lucrezi la relatia ta” nu ii diminueaza, de fapt, rezistenta?
Raspunsul ne duce la ceea ce uneste doua puncte opuse de fiecare data – echilibru. Psihologii spun ca trebuie sa recunosti diferenta intre “a depune efort” pentru ca o relatie sa mearga si “a renunta la tine” pentru ca o relatie sa functioneze. Daca relatia iti impune sa te schimbi atat de mult incat sa nu mai fii tu, sa-ti pierzi autenticitatea inseamna ca ai lucrat deja prea mult. Multe fete, in dorinta de a-si pastra relatia, se schimba de dragul partenerului si renunta la lucurile care le fac placere.
Pentru ca o relatie are tendinta de a functiona daca si numai daca cei doi implicati se potrivesc din punctul de vedere al valorilor, se bucura de compania celuilalt, se potrivesc sexual si sunt emotional foarte confortabili unul cu celalalt.Este sanatos sa muncesti pentru o relatie daca munca inseamna sa imbunatatesti modul de a comunica, sa te pui de acord in legatura cu acei prieteni cu care vreti sau nu sa iesiti, sa decizi daca va casatoriti sau nu la un moment dat.
Insa, ceea ce este o persoana (cu valorile si cu personalitatea proprie) este ceva deja sfant. Nu este deloc corect sa-i ceri partenerului tau sa se schimbe, sa renunte la ceea ce il defineste inca dinainte sa te cunoasca.
Una peste alta, oare ceea ce le lipseste uneori relatiilor este chiar lipsa de efort, de naturalete? Oare prea mult incepe atunci cand ne educam pentru a petrece timp impreuna?
