De la-nceput mă scot cum s-ar spune; nu eu am conceput titlul de mai sus, nu! Mi s-a spus că pot să scriu ceva pe tema asta, iar dacă vreau pot să schimb şi ceva din titlu; dar eu nu! Lasă-l aşa cum ni l-a dat soarta şi să vedem ce iese. Deci: ia să-ncercăm să le corelăm cumva pe cele două elemente ale discursului nostru: poşeta din piele şi doamna de calitate (sâc).
O poşetă de damă piele va fi întotdeauna de calitate! Poşeta. Doamna însă…, asupra aşa-zisei calităţi a acesteia mai rămânem în cercetare până la pronunţare. Ori poate folosind termenul calitate la figurativ, mă gândesc că poşeta respectivă, fiind ea din piele, are un atribut calitativ din start, care s-o fi răsfrângând şi asupra damei ce-o poartă – mai ştii? Viaţa-i intotdeauna plină de surprize şi neprevăzut. Cum ar veni, cele două elemente constitutive ale decorului ambiental – dama şi poşeta –, se vor susţine reciproc în orice împrejurare vitregă a vieţii sau a sorţii, pe care-o vor întâmpina întotdeauna împreună. Şi aşa şi este, precum am dedus-o şi noi din înţeleapta experienţă a vieţii: o poşetă de damă piele va fi la braţul unei dame care… pe lângă acea poşetă de indiscutabilă calitate – în primul rând datorată materialului natural din care este confecţionată –, mai are şi ea, dama posesoare, ca persoană fizică încă multe alte calităţi deductibile: bun-gust, simţ estetic, rafinament, originalitate şi aşa mai departe. Asta când sunt împreună, doar aşa se pot aprecia, căci fiecare în parte e aproape imposibil de făcut vreo distincţie calitativă – adică-i posibil să nu fie chiar aşa, dar nu intră în subiectul nostru alte subtilităţi specifice studiilor socio-psiho-filozofice sau… logice.
Dacă natura discursului nostru pare puţin hilară, iar prin formulările inedite poate fi interceptată ca având o tentă umoristică – ceea ce poate deranja persoanele vizate –, cu toată responsabilitatea ce ne caracterizează indiscutabil, mărturisim: că doar timidităţii de care am fost cuprinşi numai la gândul perspectivei de-a ne întâlni faţă către faţă în realitatea imediată cu una sau mai multe dame având la purtător mult-apreciatele genti damă piele, ne-au provocat-o! Şi deci am putea-o interpreta şi pe asta ca pe o a treia calitate ce derivă de la… celelalte două enumerate cu asiduitate mai sus.
Antologic se poate numi discursul nostru despre fenomenala asociere între o prea-banală poşetă de damă piele – cu toate calităţile ei inerente cu care ne-am obosit discursul –, şi o oarecare damă din târg, care odată înhămată la poşeta respectivă, are toate şansele posibile de a i se atribui propriile ei calităţi de estetică vestimentară măcar – pe care le are deja dama –, dar care fără acea poşetă din piele naturală nu vor putea fi deduse şi apreciate la adevărata lor valoare niciodată! Adică s-ar putea cumva, dar ar fi mult mai dificil pentru un observator oricât de atent, de aceea cea mai bună, mai facilă şi mai la-ndemână metodă da afirmare şi afişare a acestora, rămâne tot aia pe care ne-am străduit cu toată responsabilitatea ca să o arătăm şi definim un pic mai sus. Şi-am şi reuşit, fără-ndoială.
